Ce este o silabă ca unitate fonetică

Silaba ca unitate fonetică atrage atenția multor lingviști, deoarece principalele schimbări de sunet apar în interiorul silabei. Discursul uman este un flux de vorbire sau un lanț sonor. Una dintre unitățile fonetice ale vorbirii este considerată o silabă. Silaba poate fi privită din diferite perspective.

În lingvistica modernă, există diferite puncte de vedere asupra naturii silabei și a problemei separării silabelor. În sens general, o silabă este cea mai mică unitate de divizare a vorbirii. Din punct de vedere fonetic, o silabă este considerată un segment sonor al vorbirii în care un sunet este mai sonor în comparație cu cele vecine. În fonetică, esența unei silabe poate fi determinată din poziții acustice și articulatorii. Abordarea depinde de ce parte a vorbirii este importantă pentru cercetător. Înțelegerea articulatorie a silabei este asociată cu partea sonoră a limbajului. Facem un sunet sau o combinație de sunete cu o singură apăsare de expirație, folosind un aparat articulator. Această definiție a silabei poate fi găsită în manualele școlare.

Din punct de vedere acustic, un cuvânt este împărțit în silabe în funcție de gradul de sonoritate al sunetelor care stau alături. Prin urmare, o silabă poate fi definită ca o combinație de sunete cu diferite grade de sonoritate. Soliditatea este modul în care o persoană aude sunetele din lateral. Silaba are întotdeauna un sunet silabic și non-silabic. De exemplu, în cuvântul „câine” există trei silabe și vocale silabice „o”, „a”, „o”. Cele mai sonore sunt considerate vocale sau silabe. Sunetul poate fi format și din consoane sonore (p, l, m, n).

În fonetică, silabele sunt împărțite în deschise și închise, nedizluite și acoperite. O silabă deschisă se termină întotdeauna cu un sunet silabic: ma-ma, zhara, ma-shi-na, etc. O silabă închisă se termină cu un sunet non-silabă: o masă, aici, o casă etc. O silabă deschisă începe cu o vocală: um, oh- on, y-move etc. În consecință, o silabă acoperită începe cu o consoană: be-ret, me-me, for-be, etc. În funcție de lungimea sunetului, se disting silabele scurte și lungi. Aceste silabe sunt importante în versificare atunci când trebuie să scrieți un poem cu rima corectă. Silabele pot fi, de asemenea, stresate sau neîncetate.

Sfârșitul unei silabe și începutul altei în fonetică se numește secțiunea silabei sau limita silabei. Cuvântul este împărțit în silabe în conformitate cu legea sonorității ascendente comune limbii ruse sau cu legea unei silabe deschise. Adică sunetele din cuvânt variază de la mai puțin sonor la mai sonor. Când împărțim un cuvânt în silabe, granița dintre silabe trece cel mai adesea după vocală și înainte de consoană: ma-shi-na, ma-ha-zin, ka-sha, etc. Legea sonorității ascendente se observă întotdeauna în silabele care nu apar la început. cuvinte. Prin urmare, atunci când împărțim un cuvânt în silabe, folosim reguli bazate pe tipare generale în distribuirea consoanelor între vocale.

Articol aferent

Cum să subliniez cuvântul "dansator"