Cum să citești cuvinte franceze

Alfabetul francez are 26 de litere. Aproape toate sunt citite diferit, în funcție de diacritice, precum și de poziția în cuvânt. Prin urmare, aproape același sunet poate fi afișat în scris folosind litere diferite, și invers, aceeași literă poate însemna sunete diferite.

Manual de instrucțiuni

1

Vă rugăm să rețineți: sistemul fonetic al acestei limbi include 17 consoane, 15 vocale și 3 jumătăți vocale. În plus, în limba franceză există sunete care sunt complet absente în rusă și sunete similare cu limba rusă. Profesorii limbii franceze sfătuiesc la etapa inițială când citesc și pronunțează cuvinte pentru a se concentra pe caracteristicile pronunției acelor sunete care sunt similare cu limba rusă.

2

Accesați paginile http://linguerra.ucoz.ru/publ/francuzskij_jazyk/francuzskij_jazyk/fonetka_francuzskogo_jazyka_1/7-1-0-15 sau http://kun-anton.narod.ru/grammaire/graphie_sons.html prezintă tabele sumare ale regulilor de citire și pronunție adoptate în franceză (cu exemple). Deci, de exemplu, vocalele e, è, ê, é, ё sub stres și într-o silabă închisă se citesc ca [e]: fourchette [bufet] - o furculiță și -e nu se citește la sfârșitul unui cuvânt (deși uneori se pronunță la citirea poeziei). Dacă există mărci marcante diacritice deasupra acestei vocale, atunci aceasta este citită în orice caz, indiferent de poziția din cuvânt (de exemplu, rosé [rose] - rose rose).

3

Consonantele -s, -t, -d, -z, -x, -p, -g (și combinațiile lor) de la sfârșitul cuvintelor nu sunt citite. Alte consoane la sfârșitul cuvântului nu sunt uimite, așa cum se întâmplă de obicei în limba rusă, ci sunt atașate la cuvântul următor, formând legătură (o mulțime de două sau mai multe cuvinte).

4

Combinațiile de litere și diftonguri sunt citite la fel, în moduri diferite. Să presupunem că -er la capetele cuvintelor (postfixul verbelor obișnuite franceze) citește ca [e]: parler [parle] - vorbesc. Diftong -ou, care este foarte răspândit în această limbă, este citit ca [y] (suvenir [suvenir] - memorie).

5

Datorită enchaînement (coeziune), fraza franceză nu se împarte în cuvinte, ci în grupuri conceptuale de cuvinte (sintagme), fiecare dintre ele fiind pronunțate împreună. Accentul cade pe ultima silabă a grupului. În această privință, este important să împărțiți preliminar fiecare propoziție în sintagme, pentru a nu numai să practicați tehnica de citire, ci și să înțelegeți ce a fost citit.