Cum se face o analiză morfologică

Analiza morfologică implică analiza cuvântului ca parte a vorbirii și definirea rolului acestuia în compoziția propoziției - rolul sintactic. Fiecare parte a vorbirii are propriile sale caracteristici și, în consecință, metode de analiză morfologică.

Manual de instrucțiuni

1

Înainte de a continua analiza caracterelor morfologice constante și variabile, determinați ce parte a vorbirii se referă cuvântul în cauză. Pentru a face acest lucru, trebuie să determinați ce înseamnă acest cuvânt și la ce întrebări răspunde. Apoi puneți cuvântul în discuție în forma inițială și stabiliți caracteristicile morfologice constante (neschimbate) ale acestei forme.

Următorul pas este identificarea caracteristicilor inconsistente inerente cuvântului în acest context.

În cea de-a treia etapă finală, determinați rolul sintactic al cuvântului analizat în propoziție, adică: ce membru al propoziției este sau, dacă este partea auxiliară a vorbirii, nu este.

2

Considerați, ca exemplu, propoziția: „Facem o analiză morfologică”.

I. O parte din vorbire: Fă - verbul denotă acțiunea: (ce facem?) A face.

II. Semne morfologice.

1. Forma inițială (formă nedeterminată): a face.

2. Simptome permanente:

1) aspect: imperfect.

2) Returnare: irevocabilă.

3) tranzitoriu-intransitiv: tranzitoriu.

4) conjugarea: prima conjugare.

3. Simptome intermitente:

1) dispoziție: indicativ.

2) timp (dacă există): prezent.

3) persoană (dacă există): 1 persoană.

4) număr: plural.

5) sex (dacă există): -

III. Funcția sintactică: într-o propoziție este un simplu predicat verb.

3

I. O parte din vorbire: morfologic - numele este un adjectiv, denotă o trăsătură a subiectului: (care?).

II. Caracteristici morfologice:

1. Forma inițială: morfologică

2. Simptome permanente:

1) descărcare după valoare: relativă.

2) Gradul de comparație (pentru adjective de înaltă calitate): -

3. Simptome intermitente:

1) sex: bărbat.

2) număr: singular.

3) caz: acuzativ.

III. Funcția sintactică: în concordanță cu substantivul „parsing” și este o definiție consistentă.

4

I. O parte din discurs: parsing - un substantiv. Desemnează un articol și răspunde la întrebarea „ce?”.

II. Semne morfologice.

1. Forma inițială: analiză.

2. Simptome permanente:

1) propriu - substantiv comun: substantiv comun.

2) animă - neînsuflețit: neînsuflețit.

3) sex: bărbat.

4) declinare: a doua declinare.

3. Simptome intermitente:

1) caz: acuzativ.

2) număr: singular.

III. Funcția sintaxei: este o completare a unei propoziții fără subiect.

Analizăm (cu cine? Ce?)