De ce întrebări retorice?

O întrebare retorică este o figură de vorbire, care este o afirmare sau o negare sub forma unei întrebări care nu necesită un răspuns. Problemele retorice sunt adesea folosite în ficțiune și în textele jurnalistice și sunt folosite și în vorbirea orală.

Cel mai adesea, întrebările retorice sunt folosite pentru a sublinia semnificația enunțului și pentru a atrage atenția ascultătorului sau cititorului asupra unei probleme specifice. Mai mult, utilizarea formei interogative este o convenție, deoarece niciun răspuns nu este de așteptat sau prea evident.

Fiind unul dintre mijloacele de exprimare, întrebările retorice sunt utilizate pe scară largă în textele stilului artistic. De exemplu, au fost adesea folosite în lucrări din literatura rusă din secolul al XIX-lea („Și cine sunt judecătorii?”, „Cine este de vină?”, „Ce ar trebui să fac?”). Recurgând la aceste figuri retorice, scriitorii au consolidat colorarea emoțională a afirmației și i-au făcut pe cititori să se gândească la asta.

Întrebările retorice au fost folosite și în lucrările jurnalistice. În ele, pe lângă îmbunătățirea expresivității artistice a textului, întrebările retorice ajută la crearea iluziei unei conversații cu cititorul. Adesea, aceeași tehnică este folosită în timpul discursurilor și prelegerilor, subliniind fraze cheie și implicând publicul în procesul de reflecție. Ascultând monologul, o persoană acordă involuntar o atenție deosebită afirmațiilor făcute cu intonație interogativă, prin urmare această metodă de interes pentru public este foarte eficientă. Uneori, vorbitorul folosește nu una, ci o serie întreagă de întrebări retorice, concentrând astfel publicul pe pasajul cel mai important al unui raport sau al unei prelegeri.

Pe lângă întrebările retorice, atât exclamațiile retorice, cât și referințele retorice sunt utilizate atât în ​​vorbirea scrisă, cât și în cea orală. La fel ca în problemele retorice, rolul principal îl joacă aici intonația cu care se pronunță aceste fraze. Exclamațiile și apelurile retorice aparțin, de asemenea, mijloacelor de a spori expresivitatea textului și de a transmite emoțiile, sentimentele autorului.